-


...

Evanghelia zilei:



Bine ați venit!



Sfintiile voastre, iubiti credinciosi. Propunandu-mi sa va spun astazi cateva cuvinte, pr paroh, ca sa ma convinga mi-a sugerat ca as fi expert in ceea ce o priveste pe Sf. Tereza a Pruncului Isus, cred ca datorita faptului ca particip ca preot spiritual la intalnirile surorilor din Institutul secular al Sf. Tereza, institut fondat acum 91 de ani in Elvetia institut ce este prezent in Romania din 1996. Sau poate pentru ca am crescut ca si crestin sub mijlocirea sf Tereza la Roman. Am sa-l dezamagesc si am sa-i spun ca nu sunt expert... si poate am sa va dezamagesc si pe multi dintre DVS, pentru ca de fapt nu am sa va zic nimic nou, pentru ca Sf. Tereza ramane mai departe acea mica-mare sfanta a Bisericii de la sfarsitul secolului XIX.
Mica pentru ca a trait la cote maxime umilinta, mare pentru ca a reusit in doar 24 de ani sa-si duca la desavarsire viata traita aici pe pamant, astfel incat deja la inceputul secolului XX papa Pius al X-lea avea sa o numească "Cea mai mare sfântă a timpurilor moderne!” sau Papa Pius al XI-lea (1922-1939), ajungea să o consideră ca pe "o stea dragă, miracol de virtuți și bogăție de minuni". De altfel acest papa, La 29 aprilie 1923 (la25 de ani de la moartea Terezei), o declară fericită, "glorie și cinste a Carmelului, dotată cu o memorie de excepție care i-a permis să-și însușească pe de rost cartea «Imitațiunea lui Cristos»". Peste numai doi ani, la 17 mai 1925, când o declară sfântă, papa spune: "Ea a dobândit o atare știință a celor supranaturale încât a putut trasa și altora o cale sigură a mântuirii". Același papă, care o numea pe sfânta Tereza "stea a pontificatului său", o declară la 14 decembrie 1927 patroană a misiunilor.
Si iata ca doar in 9 randuri, si in mai putin de 2 minute am spus pe scurt tot despre sf Tereza
Ne râmăne doar să ne revizuim viata noastră din perspectiva unei comparatii cu viata Sf. Tereza și aici vom constata că nu ne vor ajunge randurile caietelor si nici timpul. De fapt am pati ceea ce ea spunea comparandu-se cu sfintii folosind antiteza furnicii in comparatie cu muntele, astfel noi fiind acum furnica si ea muntele: dar cati dintre noi se mai compara azi cu sfintii? Cine ii mai au ca modele. De fapt cred ca nici nu stim multi ce sfant e azi in calendar ?!? sau poate pe cel de azi il stim ... dar ieri ce sfant a fost in calendar? Sau avem calendar cu sfintii acasa? Sau aplicatia pe smartphone? Sigur tehnologia ne usureaza astazi f mult viata, dar pe de alta parte parca nu ne mai ajunge timpul și cu greu gasim timp pentru noi in relația cu Dumnezeu. Si daca tot veni vorba de timp pentru rugaciune: cu atata treaba pentru pregatirea hramului ati mai avut timp azi de rugaciunea de dimineata?!?
Si spuneam mai sus ca sf Tereza și-a însușit pe de rost Imitatiunea lui Cristos (o mica cartulie care cu siguranta ne-ar speria daca am citi doar cuprinsul, pentru ca suntem departe de invataturile cuprinse in ea si care de fapt ne-ar apropia mult de Mantuitorul)) Da pe El trebuie să-l urmăm în viața noastră și sfinții au rolul de a ne arăta că este posibil, pentru ca au trait aceeasi viata ca a noastra, chiar daca inaintea noastra. Sf Tereza are o alta imagine frumoasa care ne-a ramas din scrierile trairii ei sprituale expuse in ceea ce avea sa se numeasca Istoria unui suflet, tradusa deja in peste 60 de limbi iar reeditarile au atins ordinul milioanelor de exemplare vandute in lume: imaginea liftului care ajuta sa ajungem repede de la un etaj la altul imagine care ne arata ca sufletul nostru prin folosirea acelui element pe care l-as traduce cu increderea, ne poate duce repede aproape de Dumnezeu. A avea incredere presupune a avea umilinta, presupune a ne abandona in ajutorul altuia. Iar lecturile pe care le-am ascultat astăzi tocmai despre acestea vorbesc. Si sf Tereza a excelant in aceasta atitudine de umilinta și incredere in Dumnezeu. Și numai numele de călugăriță pe care și l-a luat ne arată această atitudine a ei. Sf Tereza a Pruncului Isus și a Sfintei Fețe. Pruncul este cel care este total dependent de mama, de tata. Fara ei nu ar putea creste nu ar avea viață. Cu această atitudine, sf. Tereza a urcat repede la Inima lui Dumnezeu. Si nu doar ca s-a cosiderat ea mica, dar cum frumos spunea: "Eu mă oferisem Pruncului Isus pentru a fi jucăria sa și îi spusesem să nu se folosească de mine ca de o jucărie de preț, pe care copiii se mulțumesc să o privească, dar ca de o mică minge de nici o valoare, pe care poți s-o arunci la pământ, lovi cu piciorul, lăsa într-un colț, sau strânge la piept, atunci când acest lucru ar putea să facă plăcere. Într-un cuvânt voiam să-l distrez pe Pruncul Isus și să mă las în voia dorințelor sale infantile". Observăm aici totala umilință pe care Sf. Tereza o va exprima în fapte reale în viața de zi cu zi, ca de exemplu atunci când în mănăstire se afla în fața unui vas cu fori răsturnat și intâlnind-o o soră, crezând că ea a făcut pozna o ceartă, iar sf. Tereza nu se apără că nu ea a produs paguba, ci primeste cu resemnare reproșurile nedrepte ca și un sacrificiu făcut de dragul lui Isus... asemănându-se astfel Lui care a fost condamnat pe nedrept la moarte pt mântuirea noastră. Și dacă ne-am compara cu ea: oare de cate ori nu i-am reproșat noi lui Dumnezeu că nu ne-a ascultat rugăciunea... dar oare El trebuie să ne asculte pe noi sau nu cumva invers?
O altă atitudine în care ne-am putea compara cu sf Tereza ar fi aceea a sănătății. De câte ori spunem noi să ne dea Domnul sănătate că apoi le ducem pe toate... dar oare câți oameni mor sănătoși? Să fie boala o pedeapsă? Dacă privim spre sf. Tereza observăm că avea o sănătate fragilă. Ba chiar în familia ei, 4 din cei nouă copii ai părinților ei: sf. Louis si Zelia Martin au murit de mici, crescând mari doar cele cinci fete care de fapt toate au intrat în mănăstire. Și de fapt chiar o boală, tuberculoza a făcut ca ea însăși să moară la 24 de ani. A fost boala o pedeapsă pentru ea? E o pedeapsă pentru noi? Pentru atâția care suferă? Mulți fiind chiar copii? Aș zice că nu. Din contra este un mod de a ne apropia de Dumnezeu, multi sfinti schimbându-și viața in urma unei boli constientizând îndepărtarea lor de Dumnezeu și astfel schimbându-și viața. Iat-o pe sf. Tereza care poartă și ea această suferință care nu o va îndepărta de Dumnezeu ci din contra o va apropia de El, și in cele din urmă o va aduce mai repede aproape de însăși sursa iubirii.
Și câte alte direcții nu ne-ar ajuta comparându-ne cu ea, văzând cum a acționat ea și având speranță și încredere că și noi vom putea. Ea și-a găsit locul în biserică, l-a găsit pentru că l-a căutat, chiar și atunci când a trecut prin încercările credinței, a aprentei îndepărtări a lui Dumnezeu, l-a găsit pentru că s-a încrezut mereu în Dumnezeu și astfel a primit demnitatea de a fi astăzi o mare sfântă, în ciuda acelei căi mici, a copilăriei spirituale trăită de ea și rămasă ca model și pentru noi. Locul meu este în biserică, în inima bisericii și este iubirea.
Și apropo de iubire... când i-ați spus ultima oară lui Dumnezeu că îl iubiți? Dar să vă spun întâi o – sper să fie doar o glum㠖 faptă pentrecută în momentul unei cateheze în care un părinte paroh le ajuta îndrumându-le spiritual pe unele femei să-și îmbunătățească viața de familie față de soții lor. Și parohul le întreabă: care dintre voi își iubeste sotul? Si toate ridica mana. Atunci parohul le zise: cand a fost ultima dată cand i-ați spus sotului ca il iubiti? Si ele raspund care azi, care ieri, care nu-și mai aduceau aminte. Atunci parohul le spuse:vă rog să trimiteti urmatorul mesaj, acum, sotului daca e adevarat in ce va priveste: „Iubirea mea, te iubesc atat de mult și sunt atât de mândră de tot ceea ce faci pentru mine si pentru familia noastră frumasă. Te iubesc”. Si au inceput imediat să vină răspunsurile din partea soților, printre care: (apropo... ce ati raspunde DVS, dragi barbati?) iata unele primite: unul spune „Ești bine?”, un altul: „nu înțeleg ce vrei să spui cu acest mesaj!”. Altul: Să nu-mi spui că iar ai făcut o prostie!” altul: „zi-mi cât vrei si nu mai umbla cu prostii”. Ba chiar unul de genul: „Cine ești? Nu am numarul tu în agendă, dar mi-ar face plăcere să te cunosc. Trimite-mi o poză”. Sper că răspunsul pe care l-ați da nu ar fi printre acestea. Dar mergând mai departe și făcând o analogie la faptul că biserica o formăm noi, iar biserica este mireasa lui Cristos... daca am scrie noi lui Dumnezeu un astfel de mesaj... ce răspuns am merita să primim astăzi?
Patroana acestei biserici, motivul sărbătorii noastre de astăzi l-a primit pe cel mai frumos: cel care lipseste mai sus. Ea L-a iubit pe Dumnezeu și i-a arătat iubirea prin fiecare gest al trăirii ei pe acest pămând și știm că ea își va îndeplini promsiunea de a ne mijloci și nouă în acea ploaie de trandafiri ce reprezintă harurile, ajutoarele suprafirești necesare astăzi nouă, pentru a depăși orice dificultate și a-l asculta în toate pe Isus Mântuitorul nostru. Amin
Sf. Tereza, hram Piatra Neamț 1 oct 2017


08.09.2017 E ziua mamei. Cu ce ganduri și propuneri participm astăzi la ziua ei? Ce cadou avem să-i dăm?
Biserica, prin lecturilepe care le-am ascultat ne arată firul istoriei în care Dumnezeu se face om pentru ca noi să redobândim ceea ce primul om a pierdut, prin neascultare, prin ascultarea Fiului său născut din Maria, a cărei naștere o sărbătorim astăzi.
Evanghelia ne prezintă acea succesiune de generatii pentru a vedea împlinirea promisiunii lui Dumnezeu despre care pe la anul 725 înainte de Cristos profetul Miheea profetea si am auzit in prima lectura de astăzi: „cea care trebuie să nască va naște”. Cel Născut va fi pacea iar originile lui sunt de demult, din zilele veșniciei. Și acest eveniment va avea loc la Betleem așa cum a fost profetit. Sa ne aducem aminte că arhiereii și cărtrarii au dat răspunsul lui Irod la întrebarea magilor: Unde este regele nou nascut.
Si fragmentul evagheliei nu vorbeste despre nasterea sf fecioare ci tocmai de nasterea aceluia care avea să fie Pacea. Au stiut dar au rămas nemiscați și de aceea nu au dat mai tarziu curs convertirii la care au fost chemati de cel nascut la Betleem de către aceea ce trebuia să-l nască.
Aici înțelegem că Sf. Fecioară s-a născut tocmai pentru a-l naște pe Mesia si să împlinească planul lui Dumnezeu. Este de remarcat si la învățații și expertii evreilor, dar și la sf. Fecioară la sf Iosif, modul în care fiecare își organizează viața pentru a ramne uniti cu Dumnezeu, DAR, Dumnezeu nu se lasa condus de panurile lor. Arhiereii si carturarii raman inchisi in cunostintele lor, neluand atitudine, pe cand Sf. Fecioara, sf Iosif se deschid la planul lui Dumnezeu si accepta vointa lui in viata lor. Doreau sa faca intr-un fel, dar au renuntat la planurile proprii si s-au conformat voinței lui Dumnezeu. Aici de cate ori nu cadem și noi in aceasta greseala, de a-i impune lui Dumnezeu voința noastra, iar cand nu se intampla cum ne-am dorit îl tragem la raspundere pe Dumnezeu: de ce mi se intampla numai mie, de ce eu, cand de fapt ar trebui sa meditam asemenea sf Fecioare la evenimentele ce se petrec in jurul nostru si sa ne lasam viata condusa de vointa lui Dumnezeu, implinind cat mai fidel poruncile sale în viata noastră.
Sigur suntem inca pe drum, nu suntem perfecti, gresim, dar putem mereu sa privim spre atitudinea sf Fecioare si sa ne orientam viata conform vointei lui Dumnezeu. De fapt acesta este si testamentul sf Fecioare Maria pt noi : Faceti tot ce va va spune. Dar noi astazi, mai mult ca oricand, nu suntem atat de orbi sa nu vedem apa si nicidececum vinul care ar putea imbucura viata noastra.
Nasterea sfintei Fecioare Maria este invaluita de credinta, rugaciunea si speranta sf. Ioachim si Ana atitudini sfinte pe care le-au imprimat si copilului lor pe care l-au primit de la Dumnezeu dar au inteles totodata ca nu este al lor si i l-au dat inapoi lui Dumnezeu. Astfel, Sf Fecioara creste la scoala credintei, pe care o va manifesta pana la capat, chiar daca avea sa primeasca acea sabie a durerii sa-l vada mort pe Cel ce avea sa ne dea viata. Acolo sub Cruce pe Calvar Maria a continuat sa creada in planul lui Dumnezeu și de aceea nu era nevoie ca Isus inviat sa i se arate pentru ca ea a continuat sa creada in planul de mantuire al lui Dumnezeu. Iata asadar ca si in viata noastra cel mai important lucru nu este sanatatea - ca daca o avem trecem peste toate – ci credinta, pentru ca aceasta virtute teologala ne ajuta sa ne abandonam voinței lui Dumnezeu chiar si atunci cand trebuie sa suferim si chiar si atunci cand nu intelegem de ce trebuie sa sufere un copil, sau si mai mult vom fi gata sa privim moartea nu ca pe un sfarsit ci ca pe o continuare a unei vieti cu Dumnezeu daca l-am ales deja in viata aceasta.
Boala, suferinta sunt cele mai grele incercari ale vietii noastre. Si am avut ocazia sa stau la capataiul atator bolnavi care se vedea ca sufereau si ma vedeam neputincios in alinarea acelei suferinte, dar putem sa remarc bucuria intalnirii lui Isus in ochii acelor bolnavi, chiar doar si pentru cateva clipe. Orice am face nu putem indeparta definitiv suferinta din viata noastra pentru ca face parte din drumul nostru de credinta, drumul nostru de convertire, drumul nostru de mantuire.
Dumnezeu nu l-a crutat pe insusi Fiul sau, nu a crutat-o pe Maria de sabia suferintei... dar se pare ca aceasta suferinta a Mamei noastre nu s-a sfarsit. in toate aparitiie sale nu face decat sa ne arate o chemare grava la convertire, la schimbarea vietii noastre prin rugaciune si pocainta. Noi experimentam tot ce se poate in viata noastra, cautand astfel sa inlaturam chiar si numai gandul suferintei sau al mortii. Insa doar acceptarea lor ca facand parte din viata noastră, chiar daca ochiul nostru va plange pentru moment, pacea va inunda sufletul nostru.
Sf Faustina vorbeste in micul ei jurnal (care de fapt e mare) despre astfel de experiente si in ciuda umilinteilor traite, pentru ca a ascultat a simtit o pace adanca.
Aceasta este atittudinea asadar a unui crestin adevarat, ascultarea de glasul lui Cristos si nu vom putea implini vointa lui atata timp cat o impunem pe a noastra. De aceea trebuie sa mai invatam astazi de la mama noastra o atitudine pretioasa: „Iata slujitoarea Domnului”. Cei mai fervorosi repetam de trei ori pe zi la Angelus aceasta atitudine a Sf Fecioare. Si precizam deja ca sf Fecioara avea deja un plan minunat pentru viata ei, dorind sa continue oferirea in totalitate lui Dumnezeu pe care au imprimat-o intr-insa parintii ei. Era ceva extraordinar si de neinteles, pentru ca atitudinea ei implica fecioria, o viata traita in curatie totala. Iar planul lui Dumnezeu prevedea ca ea sa fie mama. Cu siguranta nu a inteles cum se poate intampla sa fie mama si sa ramana fecioara din punct de vedere uman, dar a zis fie mie dupa voia ta. Aceeasi atitudine o vedem si la sf Iosif care avea panurile sale frumoase pentru viata sa, sa intemeieze o familie sa aiba o viata obisnuita de familie, dar... planul lui Dumnezeu a fost altul iar el l-a primit in viata sa, renuntand la al sau. fiind drept nu a dorit sa o condamne pe Sf. Fecioara ca era insarcinata de la Duhul Sfant inainte ca ei sa fi trait impreuna, dar a primit vointa lui Dumnezeu ca el sa fie purtatorul de grija al Fiului lui Dumnezeu și sa traiasca de asemenea in curatie viata de familie. Ei? Care este panul nostru pentru viata? Ii impunem noi lui Dumnezeu planurile noastre? Da o facem de fiecare data cand nu ascultam de porunca sa.
Din relatarea acelor nume in fragmentul evangheliei vedem ca au fost si persoane care nu au luat in totalitate in serios vointa lui Dumnezeu, cu toate acestea ea s-a implinit precum El a prezis. Pe mai departe ea se va implini si daca noi nu o vom accepta, dar ar fi pacat sa se implineasca fara ca noi sa facem parte din acest plan de mantuire al lui Dumnezeu.
Este momentul sa revenim la intrebarea de la inceput: E ziua mamei. Cu ce ganduri și propuneri participm astăzi la ziua ei? Ce cadou avem să-i dăm? Cand eram copil am invatat un cantec pt mama: „E ziua ta mamico, in dar ti-am adus inima... si crede-ma mamico, un dar mai frumos nu se putea”. Intelegem azi cred ca trebuie sa ne schimbam inima, sa ne impacam daca suntem certati, sa iertam daca am fost ofensati, sa iubim noi primii si sa facem in asa fel incat sa nu fim doar niste chimvale zdranganitoare, ci sa exprimam credinta noastra prin fapte de iubire reale.
Se spune despre un tanar – si cu asta inchei – ca ii facea tot felul de declaratii prietenei sale cu care avea sa se intalneasca dupa o perioada petrecuta departe de casa: pentru tine, as trece marea inot, pt tine as calca pe jar incins sau pe cioburi de sticla, pentru tine as aduce luna de pe cer... si cred ca multi va pricepeti mult mai bine sa adaugati alte promisiuni nerealiste... iar in finalul acestor marturisiri adauga: ne vedem maine la doua daca nu ploua.
Sa facem astazi promisiuni mamei noastre ceresti ca vom asculta de glasul Fiului ei și sa ne tinem de promisiune. Amin.
Siret, 3 sept 2017


19.X.2014
Am fost mai aproape de cer duminică 19 octombrie când am celebrat hramul bisericii noastre. Ioan Paul al II-lea - un sfânt contemporan pe care toți l-am văzut, l-am întâlnit, pe care unii l-ați și atins. N-a trecut un deceniu de la trecerea sa la Tatăl și deja îl numim sfânt, este trecut în calendar pe 22 octombrie. N-am apucat să ne obișnuim să-l numim „fericit” din 1 mai 2011, că iată anul acesta la 27 aprilie a fost declarat sfânt. N-am apucat să învățăm bine să ne rugăm prin mijlocirea Sa că deja două minuni au fost recunoscute de biserică, minuni ce au dus la canonizarea Sa. Un sfânt care a „venit” aici în mica noastră comunitate polonă pentru a ne arăta că Dumnezeu îi preferă pe cei mici pentru a-?i arăta măre?ia. La trei săptămâni de la declararea Sa ca fericit această biserică îi era deja consacrată, iar astăzi celebrăm primul hram sub noua titulatur㠄Biserica sfântul Ioan Paul al II-lea”. Toate s-au derulat atât de repede... 2005 – 2011 – 2014. Cu siguran?ă trebuie să vedem chemarea imediată ?i pentru noi la credin?ă adevărată, la rugăciune, la sfin?enie.
Chiar dacă comemorarea în calendar este pe 22 octombrie, așa cum este tradiția în Bucovina, am celebrat hramul în zi de duminică, pentru ca tot mai mulți credincioși să participe la sărbătoare. O zi spelndidă, luminoasă călduroasă atât prin prezența credincioșilor și pelerinilor în număr mare cât și a prezenței Sale Petru Gherghel, Episcopul diecezei noastre de Iași, cât și datorită prezenței mai multor preoți din decanat.
Sărbătoarea a debutat însă pe 13 octombrie când am început novena de pregătire. A continuat cu un „moment de recunoștinț㔠pe 16 octombrie la ora 21.37 când ne-am adunat în curtea bisericii în fața monumentului, copii, tineri și adulți pentru a recita Sf. Rozariu de lumină, cu lumânări în mâini, ca recunoștință pentru această biserică, pentru darurile și harurile pe care le-am primit de la Dumnezeu prin mijlocirea Sf. Ioan Paul al II-lea. Ziua de 16 octombrie reprezintă ziua alegerii cardinalului Karol Wojtiła în 1978 ca papă, 21.37 reprezentând ora chemării „în casa Tatălui” pe 2 aprilie 2005. Am încheiat sărbătoarea în ziua comemorării 22 octomrbie, cu o celebrare la ora 11.00 alături de câțiva preoți originari din Roman pe care i-am chemat cu această ocazie și cu o alta seara la ora 18.00 pentru tineri.
Tinerii noștri s-au pregătit special pentru această sărbătoare nu doar făcând curățenie și împodobind biserica ci și pregătind din timp și în mod asiduu cântarea pentru hramul bisericii, acompaniați la orgă de Gabriel și Albert din Gura Humorului, de Rafaela din Roman la flaut și de Samuel din Capul Câmpului la trompetă, în așa fel încât am fost întrebat ce cor am adus și de unde... îi felicit pe tinerii noștri și pe această cale.
E de remarcat și faptul că toată săptămâna a plouat, iar duminică a fost o zi însorită, chiar călduroasa, marți iarăși a plouat pentru ca miercuri pe 22 să fie din nou frumos. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că în ciuda slăbiciunilor și greșelilor noastre ne arată și prin aceste semne iubirea ce ne-o poartă.
Sf. Ioane Paule al II-lea mijlocește pentru noi.


26.09 - NOVENA LA SĂRBĂTOAREA SF. FAUSTINA - 04.10
Imi amintesc ca eram deja seminarist, după 1990, cand mama a adus acasa o icoana impresionantă pe care a primit-o de la un preot, cu imaginea lui Isus din inima căruia izvorau două raze, iar dededubt era scris „Gesu confido in te!” Era o icoană frumoasă, dar atât.
Abia in 2006 cand am ajuns paroh la Poiana Micului am început să înțeleg ce reprezenta. Întâmplător sau nu, abia azi, la cererea pr. Iosif, aștern aceste gânduri reflectând la începuturile cultului „Milostivirii lui Dumnezeu” în viața mea, astăzi când începe novena de pregătire la sărbătoarea sfintei Faustina.
Da, la Poiana Micului am început să înțeleg ce reprezintă icoana, cine este sf. Faustina, aici între polonezi, naționalii ei, locul unde a devenit între timp „casa” mea. Și din acest motiv am dorit să dedicăm și noua biserică din localitate „Milostivirii lui Dumnezeu” și demarând lucrările îmi amintesc că am distribuit credincioșilor o iconiță cu imaginea lui Isus Milostiv cu rugăciunea „coroniței” în limba polonă și în fiecare zi era unul dintre ei care trebuia să se roage coronița la Milostivirea lui Dumnezeu pentru ca să putem construi biserica nouă, biserică ce are acum hramul „Sf. Ioan Paul al II-lea”, dar ținem ca zi de mare sărbătoare – hram secundar – Duminica a doua după Paști.
Deja ei aveau această devoțiune, se rugau coronița, dar pe atunci, 2008-2009 a luat o formă organizată, oficială, începând să facem efectiv și novena la Milostivirea lui Dumnezeu la biserică, din Vinerea Mare până în duminica Milostivirii lui Dumnezeu, zilnic la ora 15.00 cu foarte mulți credincioși participând la cântarea coroniței.
Știu că sunt credicioși care zilnic rostesc această rugăciune la ora 15.00, dar nu la biserică, unde am introdus de anul acesta în fiecare vineri rugăciunea oficială a coroniței la ora 15.00, dar încă ne „mișcăm greu” în ceea ce privește participarea credincioșilor, spre deosebire de Solonețul Nou unde deja zilnic se aducă 10-12 persoane pentru a se ruga împreună coronița/rozariul Milostivirii lui Dumnezeu.
Astfel am învățat întâi rugăciunea aceasta în limba polonă... abia anul acesta pot spune că am învățat-o bine și în limba română când am participat la o întâlnire la București cu grupul Faustinum format acolo și de la care am preluat deja materialele realizate în limba română pentru a păstra o unitate în ceea ce privește traducerea ei.
„Visul” și rugăciunea mea sunt acum primirea unei relicve a Sf. Faustina pentru biserica noastră unde se află o icoană cu Sf. Faustina arătâmd spre Isus Milostiv și cu siguranță rugăciunea ne va fi ascultată la momentul hotărât.
Acum când scriu nu pot imagina o zi fără această rugăciune pe care mă voi strădui mai departe să o răspândesc cât îmi va sta în putere.
Vă invit și pe Dumneavoastră să învățați această rugăciune și să facă parte din viața de rugăciune personală și comunitară. (www.milostvirealuidumnezeu.ro)
********

ZIUA I
Explorarea misterului Milostivirii lui Dumnezeu

Isus: Viața voastă trebuie să mă ia ca model, din iesle și până la moartea pe cruce. Pătrunde misterele mele și vei descoperi abisul milostivirii Mele față de făpturi și bunătatea mea de nepătruns - și o vei face cunoscută lumii. Prin rugăciunile tale, vei fi mijlocitoare între pământ și cer. MJ 438
O, Doamne, cât de mult îmi doresc ca sufletele să cunoască că tu le-ai creat din iubire neînțeleasă; o Creatorul și Domnul meu simt că înlătur acoperământul cerului pentru ca să nu se îndoiască de bunătatea ta.
Sfântă Faustina, obține pentru mine harul de a pătrunde tot mai adânc în tainele milostivirii lui Dumnezeu în tainele creației, ca eu să pot să le răspândesc întregii lumi.

http://milostivirealuidumnezeu.ro
http://www.milosierdzieboze.pl/nowenna.php?text=79
( Mulțumesc KrE pt traducere)
despre sf Faustina :
http://milostivirealuidumnezeu.ro/sfanta faustina.htm

Vă aștept și la Poiana (www.poianamicului.ro).
Din Gura Humorului, mai sunt 15 km până la Poiana.
Direcția este spre Mănăstirea Humorului.

Mulțumesc mult domnului Cristi care a realizat designul!

Domnul să Vă binecuvânteze!





Actualizare: